Un copac si o pisica. Neagra
Era un copac. Si era o pisica. Batrinul taie pina la urma copacul, in timp ce pisica neagra ii dadea tircoale.
Excelenta foto-povestea lui Mihai: Pisica neagra.
Imi aduce aminte de bunicul meu. Dupa Revolutie si recapatarea paminturilor batrinilor nostri, la un moment dat am vizitat un pamint foarte indepartat de sat, Petaroaia. El era foarte entuziast, desi retinut din fire. Ne arata de unde pina unde se intindea pamintul:
“Vezi colina aia? In virf e latura dreapta a fisiei noastre. Jos la
drum, dupa parul ala salbatic e latura de jos, pe stinga se termina in
pârâul cela. In stinga il avem pe badea … si in dreapta pe …”
Si apoi am urcat in sus, in lungul fîsiei. Chiar sus de tot, aproape unde incepea padurea, era un par imens. Zice:
Asta l-o lasat tata meu. Pe vremea aia iti alegeai copacii pe care vroiai sa ii tai cind o sa fir mari. Nu era haos cum e acuma cu padurile. Omul stia rostul padurii si copacilor. Taia cu masura.
Amintirile sunt neclare, dar ramine senzatia de legatura dintre om si natura. Mihai a prins foarte bine nuanta asta.
